Cele 7 tipuri de bogatii

Am citit un articol interesant si m-am gandit sa impart cu voi cele citit. Ideea ce trebuie retinuta sau mai degraba amintita este ca bogatia nu se restrange la bani.

1.Bogatia interioara. Acesta presupune o atitudine pozitiva, respect de sine dezvoltat, liniste sufleteasca si o spiritualitate puternica.

2. Bogatia sanatatii. Sanatatea este averea noastra. Nu are rost sa avansam in cariera daca ne pierdem sanatatea.

3. Bogatia familiei. Cand ai o viata de familie fericita, ai si rezultate mai bune pe plan profesional. Nu vom regreta la finalul vietii faptul ca ne-am pus pe primul plan viata familiala. Este necesar sa intretinem relatii profunde si cu prietenii si cei din jur(inclusiv mentori si persoane pe care le consideram modele)

4. Bogatia profesionala. Este incredibil de important sa ne valorificam intregul potential, oferind carierei tot ce avem mai bun. Ne aduce sentimentul de satisfactie al lucrului bine-facut. Ne ajuta sa aducem o contributie in societate.

5. Bogatia economica. Banii sunt importanti. Nu cel mai important lucru din viata, dar foarte impotanti, fiindca ne fac viata mai usoara si mai placuta.

6. Bogatia aventurii. Pentru a ne simti impliniti avem nevoie de o doza de mister in viata. Provocarile sunt necesare pentru fericirea noastra. Suntem creativi, avem nevoie de noutate, asadar simtim nevoia de a crea constant daca dorim sa simtim bucuria. Aventura (de la intalnirea unor persoane noi pana la vizitarea unor locuri necunoscute) este un element esential al bogatiei autentice.

7. Bogatia unei vieti pline de sens. Probabil cea mai profunda nevoie a inimii noastre este acea de a trai pentru un ideal. Fiecare dintre noi aspira sa fie important, sa conteze pentru cei iubiti si nu numai. Sa se stie ca lumea a devenit putin mai buna pentru ca si eu am trait pe pamant.

Deci, bucurati-va de tot ce aveti!!

Va pup!

Visare.. (IX)

Visez de azi-noapte, incontinuu…visez ca zburam prin copaci…cred ca e asemanatoare senzatia ta din vis cu ce s-a intamplat in ultimele ore nu?

Visez ca frunzele sunt precum atingerile degetelor tale si vantul este sarutarea ta…tin ochii inchisi pentru ca vreau sa ma bucur de zbor, de rasuflarea ta din ceafa si de mainile ce ma poarta din copac in copac aproape ca si cand am fi ghidati de spirite straine de vointa noastra.

Nu mai exista „vreau” sau „nu vreau”..forte prea puternice ne poarta ca pe niste marionete, ne poarta pe taramuri noi sau mai degraba pe taramuri cunoscute dar la intensitati  nemaiintalnite. Descoperim lumini feerice pe care nu credeam ca le vom vedea vreodata, descoperim trairi pe care le citeam doar in carti si care, poate, nici nu credeam ca exista…doar speram…

De dimineata cand m-am trezit mi-am amintit ca imi spuneai odata ca fiecare om are sufletul lui pereche…unii nu se intalnesc niciodata si nu cunosc niciodata fericirea suprema…se pare, insa, ca noi am fost mai norocosi..

Visare..(VIII)

Mult timp a trecut fara vis..probabil din cauza ritmului prea alert al vietii care se reflecta si in somnul la fel de alert. Dar s-au intamplat diverse lucruri care m-au facut sa visez..si-am visat.

Am visat ca eram greu de doborat si tare bine-mi mai era asa. Stiam in ce ape ma scald, stiam clar cum e afara din cochilie si stiam ca daca las garda jos un pericol ascuns ma va zdruncina. Apoi ai aparut tu si incet-incet am uitat sa ma mai apar. Am vrut sa cred, desi nu stiu daca mi-ai aratat acest lucru vreodata, ca ma vei apara tu atunci cand o sa-mi retrag tepii, am crezut ca vei fi ca o pernita pneumatica ce ma va tine la suprafata in apa marii Egee si ca ma vei invata in sfarsit sa „inot”…

Mi-era bine fara tepi, mi-era bine fara zid de aparare pana la un moment dat cand necunscuti au inceput sa ma loveasca cu pietre si eu n-am mai putut sa reactionez..eram neputincioasa din cauza lungului timp petrecut fara tepi. Si tu…taceai. Apoi necunoscutii au continuat sa glasuiasca si tu..ai tacut din nou.

Apoi s-a schimbat registrul si visam ca visez. Se facea ca eram intr-o camera alba, luminoasa pe peretii careia puteam sa proiectez ceea ce visam. Si visam ca bucuriile nu sunt doar ale mele, visam ca ceea ce e important pentru mine e important si pentru tine si vedeam cum pe un simplu perete se revarsa fericirea sincera…si ce bine mai era cand nu existau ascunzisuri, cand nu existau schimonosiri interioare, cand totul era asa cum pare..

Si m-am trezit cu o stare de bine ca rezultat al ultimului vis, eram euforica pana cand a disparut inconstienta si realitatea m-a facut sa-mi scot iar tepii, pentru ca da, totul fusese un vis:)

Dileme (II)

Dileme II n-are nicio legatura cu Dileme dintr-un post anterior..doar numele le leaga:)

As fi putut sa numesc acest post tot „visare” pentru ca il scriu in urma unui vis, insa un vis al carui continut nu mi-l amintesc, probabil pentru ca nici nu doresc acest lucru..si nu doresc pentru ca este mai importanta ideea cu care m-am trezit in urma visului, decat visul insusi.:)

Mereu mi-am zis ca este foarte important sa traiesti clipa, nu neaparat ca si cum ar fi ultima, dar sa traiesti clipa. Ca orice alt „principiu” sa zicem, acesta este un lucru pe care nu-l poti respecta intotdeauna si de cele mai multe ori este si de inteles de ce nu poti sa faci acest lucru. Exista consecinte care se repercuteaza nu doar asupra ta ci si asupra altora si de aceea nu poti intotdeauna sa traiesti si sa respecti principiul carpe diem.

Dilema la care face referire titlul acestei scrieri se refera la a trai clipa in dragoste. Este posibil doar sa traiesti clipa in dragoste? Adica atunci cand simti ca cel cu care te afli intr-un cuplu este cel cu care te vezi multi ani, poate toata viata, este suficient doar sa traiesti clipa? Cu siguranta este necesar sa faci acest lucru, e chiar obligatoriu pentru sanatatea cuplului, dar este si suficient? Nu cumva este nevoie si de visuri pe care ti le faci vrand-nevrand alaturi de persoana pe care o iubesti si de planuri pe care doresti sa le duci la bun-sfarsit tot alaturi de acea persoana? Si astefel carpe diem isi pierde din aplicabilitate..

Voi ce ziceti? Tu ce zici?

Va pup!!

Visare (VII)

In ultima vreme tot dorm..si dormind visez..din toate am ales un vis cu demoni…

Se facea, exact ca in viata reala, ca intr-o situatie ce functioneaza asa cum trebuie, chiar neasteptat de bine, sa intervina demoni care sa strice tot, sa strecoare indoieli, sa zgarie oglinzi care sa nu mai reflecte corect realitatea..

Eram in zbor…asa cum visezi tu adesea, zburam amandoi si zburam bine..simteam ca desi suntem doi…e un singur zbor..asa de puternica era legatura… Si cand ne era zborul mai frumos un demon a venit sa ne intepe..si noi, nevazand demonul, am crezut ca ne intepam unul pe altul..si zborul a inceput sa-si piarda din coregrafie, a inceput sa ne faca sa ne clatinam si sa coboram spre pamant separat. Apoi a venit un demon si mai rau..demonul mandriei..cel care nu numai ca ne-a zdruncinat si mai tare, dar a lasat si urme in oglinda.

Am incercat sa zburam iar, dar nici macar pe picioare nu ne mai puteam  tine…am incercat sa uitam facand altceva, dar incercarea de a uita durea si mai tare, am incercat sa vorbim, dar cuvintele erau dure, erau reci si nici nu semanau cu cuvintele noastre..erau de fapt alti demoni care nu faceau decat sa ne doara..

Apoi demonii au mai obosit..si incet, incet noi am iesit la suprafata..cuvintele erau ale noastre, gesturile erau ale noastre..filmul era in sfarsit color..ne vedeam si ne auzeam..si am inceput sa zburam..la inceput nu era coregrafia perfecta, dar usor, usor ne inaltam cat mai sus si mai sus si zborul era unul singur, desi eram doi…

Dupa ce am aterizat, am observat ca in sfarsit putem merge, putem zambi, putem vorbi..suntem in sfarsit noi…cu toate astea zgarietura de pe oglinda inca este..si ma doare…vreau sa ma iubesti mai mult ca sa treaca..:)

Visare.. (VI)

Stii, m-ai intrebat de dimineata un lucru care nu m-am gandit niciodata ca o sa ma bucure..era, pana la tine, un lucru prea banal ca sa fie ceva special…si ti-am raspuns ca „nu stiu”…iti amintesti despre ce vorbesc?…raspunsul era, de fapt, DA..vreau”. Nici macar nu stiu de ce ti-am raspuns ca „nu stiu”…probabil ca reminiscentele dorintelor din trecut isi mai fac inca simtita prezenta si probabil ca inca ma mai mint cu niste lucruri care „pana la tine erau banale”.

Dar nu asta vroiam sa-ti spun..vroiam sa-ti povestesc un vis ;)…Eram noi, sau doar eu, sau doar tu..nu pot face niciodata diferenta…era spre dimineata si ploua tare, dar tare rau…se auzeau durerile naturii afara si faceam dragoste, jumatate din noi dormea, cealalata jumatate jinduia dupa dragoste, acea dragoste care pare sa nu ne mai ajunga, care pare sa ceara mai mult, care ne arata zilnic ca nu se va mistui niciodata..e imposibil sa se termine..e ilogic, e imoral, e antiuman sa se termine..

Apoi am adormit de tot..inca mai ploua si mana ta imi acoperea urechile ca sa nu mai aud ploaia care batea in geamuri, era ceva feeric, plutea ceva in aer, mirosea a ploaie, ba era cald, ba era frig,,ba te vroiam aproape, ba departe..visam, ma strangeai in brate, simteam deja ca ma cuibaresc in pielea ta, ca ma fac mica si mai mica in bratele tale si ca aproape nu mai exist..m-am pierdut in tine…

 

 

 

Visare..(V)

Stii…am descoperit frumusetea diminetii…

Dupa o noapte de vise, vine dimineata de visuri sau vis…De ceva timp cand ma gandesc la tine, ma duc cu gandul la dimineata…si nu deschid ochii cateva ore dupa ce ma trezesc..si nici tu..Oare pentru ca ni se pare un vis si ne e frica sa nu ne trezim?:) Dar sa-ti spun cum visez noaptea la diminetile impreuna.

„…rasare soarele printre obloanele din geam dis- de- dimineata si razele se revarsa pe cartile din biblioteca…incet, incet incepe dansul nostru..un vals sa fie oare sau un tango mai pasional?:)

…si mirose a tine, miroase a noi, miroase a cald, miroase a dragoste..si vad spatele tau si ma tenteaza sa-l musc..si-l musc si te doare si ma doare si imi pare rau, dar nu ma pot abtine…si ma intorc si eu cu spatele la tine ca sa te poti revansa si sa ma pupi in zulufii din ceafa, sa te alinti in vis..

…si ne iubim cu pasiune si cu ochii inchisi, pentru ca visam..nu traim in realitate, ci visam..si ca si cum n-ar fi de ajuns ca visam in acelasi timp, visam si acelasi lucru. Uitam care-i care..cine e eu si cine e tu..de fapt cred ca amandoi realizam ca nu mai e un eu si un tu..suntem noi:)”

…si acum zi-mi tu..zi-mi intr-o fraza cum e dimineata impreuna:)

 

Visare.. (IV)

Citind ce mi-ai spus mi-am adus aminte sa scriu…si sa visez…

Tu esti eu si eu sunt tu..avem parte de bucurii duble, dar si de dureri duble. Cum iti ziceam si alte dati, sufocarea a luat locul respiratiei usore de cand ne iubim, tocmai pentru ca atat iubirile cat si durerile sunt de neimaginat..au o forta nebanuita si un impact care ne cutremura de fiecare data..

O iubire atat de mare incat ne ineaca precum valurile marii involburate, dar frumusetea acestui lucru este ca reusim mereu sa ne salvam..si mai de fiecare data ne salvam impreuna..tu esti salvarea mea…la fel cum esti durerea cea mai apriga…ma poti ingropa sau ma poti ridica…

…si visul asta sper sa nu se termine niciodata..:X

Visare.. (III)

Iar „ne-am” visat aseara..eram amandoi, dar de fapt eram doar unul, respiram in acelasi moment, ne miscam simultan ca intr-o oglinda… totul era plin de iubire, fiecare gest, fiecare respiratie, fiecare privire…Orice atingere ne electriza, orice cuvant se transforma intr-un fior…

Dorul este prezent chiar si atunci cand suntem impreuna..cred ca asta e supremul..sa-ti fie dor de cineva cu care esti acum doar pentru ca stii ca peste ceva timp nu vei mai fi impreuna cu el..Dorul acesta nu trece niciodata, este mereu prezent – cand doare, cand creeaza placere – ..stim amandoi, insa, ca lipsa lui ar deveni un chin…

Din cand in cand pe drumul nostru cu sens unic, descoperim adevaratii noi…sapam adanc in sufletul fiecaruia si descoperim comori care n-au mai fost descoperite si care ne dau puterea de a merge mai departe atunci cand apare un obstacol… Tu ma atingi cu o raza din soarele tau, eu te alint cu o raza din soarele meu si uite asa ne luminam calea unul altuia…

Fericirea isi arata alte fete, pasiunea isi schimba intelesul, frumusetea primeste alte interpretari…totul ia alte intorsaturi si nimic nu mai seamana cu ceea ce cunosteam noi. Ce e cel mai important este ca ne descoperim pe noi, descoperindu-ne unul pe celalalt…eu ma transform in tu si invers si in sfarsit „NOI” capata alta valoare..acea valoare veritabila si profunda:)

Visare… (II)

Iar am avut un vis… este..magie?

„…eram tot noi doi si traiam sentimente de dor..la cea mai inalta intensitate..fiecare in coltul sau de lume.. La un moment dat dorurile noastre s-au intalnit si s-au unit..si s-a nascut un dor imens care a acoperit intreaga lume ca un nor cumulonimbus care genereaza averse cu tunete si fulgere..asa e si iubirea noastra..plina de pasiune si racoritoare ca o ploaie de vara…

Dupa intalnirea dorurilor noastre, ne-am intalnit si noi…si ciocnirea a fost..violenta..au fost vuiete, zgarieturi si muscaturi..am fi facut orice sa-l simtim pe celalalt aproape..ne-am fi dizolvat unul in celalalt daca s-ar fi putut…

Dupa un timp, credeam amandoi ca se va termina furtuna…era ceva firesc sa se termine, cu toate acestea nu s-a terminat nici macar cand ne-am despartit…acum dorurile noastre stau sa se intalneasca iar… si noi asteptam sa ne revedem…”