Încă o nenorocire, alte vorbe gratuite..

Bine v-am regăsit prieteni ai blogului.
S-a întâmplat acum câteva zile nenorocirea ca un copil să moară după ce a fost atacat de un câine comunitar. Vinovații să fie pedepsiți, zic. Problema este că nimeni nu-și asumă vinovăția.

Problema și mai mare este că avem câini comunitari de zeci de ani. În discuțiile de la primărie, de la diverse instituții, dar și în cele de la colț de stradă subiectul câinele comunitar este la modă. Dar de ce este nevoie de o nenorocire pentru ca subiectul câinele comunitar să fie pe primele pagini ale ziarelor? De ce este nevoie să moară un copil sau să ajungă la spital un bătrân pentru ca autoritățile să caute SOLUȚII? De ce la noi totul se face de fațadă? Peste o săptămână nu se va mai vorbi despre asta. se vor întâmpla multe altele între timp și ce credeți? Câinii comunitari vor fi tot acolo.

Eu sunt îndrăgostită de câini, de orice fel, și nu văd deloc o soluție ca fiind eutanasierea. Dacă pretindem că suntem o țară civilizată, îi adunăm, îi sterilizăm și avem grijă de ei ca niște oameni ce suntem, nu ca niște sălbatici.

Așa că ”autoritățurilor”, ”oficialitățurilor” faceți-vă treaba administrativă, nu mai așteptați să se mai întâmple o altă nenorocire că știm cu toții cât de mică ne e memoria și iar uităm.

Anunțuri