Ma uitam de cand n-am mai scris in seria pe care am intitulat-o visare…este aproape o jumatate de an..revin, insa, acum..
„Visez ca vreau sa dorm..vreau sa dorm pentru ca somnul nu-mi aduce durere..e o stare si atat..vreau sa dorm fara vise..vreau acea stare de inconstienta care nu ma lasa sa ma gandesc la nimic, care nu-mi da stari de incertitudine, care imi ofera doar placerea de a dormi si ma odihneste. Asta pentru ca sunt foarte obosita, nu fizic. Este tot ceea ce inseamna oboseala, excluzand-o pe cea fizica. E oboseala psihica, emotionala, sentimentala. Atat de obosita ca mi-e jena de mine (cum iti spuneam). Mi-e jena ca nu mai sunt eu. Mi-e jena ca am ajuns sa-mi doresc lucruri normale si ca aproape de fiecare data ma simt ca si cum as face ceva gresit.
Ti s-a intamplat vreodata sa-ti doresti sa nu-ti mai doresti??
As vrea sa devin o stanca, sau macar o mica piatra, fara suferinte si dureri.. Sa ma bata vantul si ploaia si sa nu-mi pese, sa mi se dea cu piciorul si sa nu simt nimic, sa nu-mi pese si sa nu-mi doresc sa le pese altora de mine.
……
Ce vis ciudat!