Dileme (II)

Dileme II n-are nicio legatura cu Dileme dintr-un post anterior..doar numele le leaga:)

As fi putut sa numesc acest post tot „visare” pentru ca il scriu in urma unui vis, insa un vis al carui continut nu mi-l amintesc, probabil pentru ca nici nu doresc acest lucru..si nu doresc pentru ca este mai importanta ideea cu care m-am trezit in urma visului, decat visul insusi.:)

Mereu mi-am zis ca este foarte important sa traiesti clipa, nu neaparat ca si cum ar fi ultima, dar sa traiesti clipa. Ca orice alt „principiu” sa zicem, acesta este un lucru pe care nu-l poti respecta intotdeauna si de cele mai multe ori este si de inteles de ce nu poti sa faci acest lucru. Exista consecinte care se repercuteaza nu doar asupra ta ci si asupra altora si de aceea nu poti intotdeauna sa traiesti si sa respecti principiul carpe diem.

Dilema la care face referire titlul acestei scrieri se refera la a trai clipa in dragoste. Este posibil doar sa traiesti clipa in dragoste? Adica atunci cand simti ca cel cu care te afli intr-un cuplu este cel cu care te vezi multi ani, poate toata viata, este suficient doar sa traiesti clipa? Cu siguranta este necesar sa faci acest lucru, e chiar obligatoriu pentru sanatatea cuplului, dar este si suficient? Nu cumva este nevoie si de visuri pe care ti le faci vrand-nevrand alaturi de persoana pe care o iubesti si de planuri pe care doresti sa le duci la bun-sfarsit tot alaturi de acea persoana? Si astefel carpe diem isi pierde din aplicabilitate..

Voi ce ziceti? Tu ce zici?

Va pup!!

Anunțuri

Visare (VII)

In ultima vreme tot dorm..si dormind visez..din toate am ales un vis cu demoni…

Se facea, exact ca in viata reala, ca intr-o situatie ce functioneaza asa cum trebuie, chiar neasteptat de bine, sa intervina demoni care sa strice tot, sa strecoare indoieli, sa zgarie oglinzi care sa nu mai reflecte corect realitatea..

Eram in zbor…asa cum visezi tu adesea, zburam amandoi si zburam bine..simteam ca desi suntem doi…e un singur zbor..asa de puternica era legatura… Si cand ne era zborul mai frumos un demon a venit sa ne intepe..si noi, nevazand demonul, am crezut ca ne intepam unul pe altul..si zborul a inceput sa-si piarda din coregrafie, a inceput sa ne faca sa ne clatinam si sa coboram spre pamant separat. Apoi a venit un demon si mai rau..demonul mandriei..cel care nu numai ca ne-a zdruncinat si mai tare, dar a lasat si urme in oglinda.

Am incercat sa zburam iar, dar nici macar pe picioare nu ne mai puteam  tine…am incercat sa uitam facand altceva, dar incercarea de a uita durea si mai tare, am incercat sa vorbim, dar cuvintele erau dure, erau reci si nici nu semanau cu cuvintele noastre..erau de fapt alti demoni care nu faceau decat sa ne doara..

Apoi demonii au mai obosit..si incet, incet noi am iesit la suprafata..cuvintele erau ale noastre, gesturile erau ale noastre..filmul era in sfarsit color..ne vedeam si ne auzeam..si am inceput sa zburam..la inceput nu era coregrafia perfecta, dar usor, usor ne inaltam cat mai sus si mai sus si zborul era unul singur, desi eram doi…

Dupa ce am aterizat, am observat ca in sfarsit putem merge, putem zambi, putem vorbi..suntem in sfarsit noi…cu toate astea zgarietura de pe oglinda inca este..si ma doare…vreau sa ma iubesti mai mult ca sa treaca..:)

Visare.. (VI)

Stii, m-ai intrebat de dimineata un lucru care nu m-am gandit niciodata ca o sa ma bucure..era, pana la tine, un lucru prea banal ca sa fie ceva special…si ti-am raspuns ca „nu stiu”…iti amintesti despre ce vorbesc?…raspunsul era, de fapt, DA..vreau”. Nici macar nu stiu de ce ti-am raspuns ca „nu stiu”…probabil ca reminiscentele dorintelor din trecut isi mai fac inca simtita prezenta si probabil ca inca ma mai mint cu niste lucruri care „pana la tine erau banale”.

Dar nu asta vroiam sa-ti spun..vroiam sa-ti povestesc un vis ;)…Eram noi, sau doar eu, sau doar tu..nu pot face niciodata diferenta…era spre dimineata si ploua tare, dar tare rau…se auzeau durerile naturii afara si faceam dragoste, jumatate din noi dormea, cealalata jumatate jinduia dupa dragoste, acea dragoste care pare sa nu ne mai ajunga, care pare sa ceara mai mult, care ne arata zilnic ca nu se va mistui niciodata..e imposibil sa se termine..e ilogic, e imoral, e antiuman sa se termine..

Apoi am adormit de tot..inca mai ploua si mana ta imi acoperea urechile ca sa nu mai aud ploaia care batea in geamuri, era ceva feeric, plutea ceva in aer, mirosea a ploaie, ba era cald, ba era frig,,ba te vroiam aproape, ba departe..visam, ma strangeai in brate, simteam deja ca ma cuibaresc in pielea ta, ca ma fac mica si mai mica in bratele tale si ca aproape nu mai exist..m-am pierdut in tine…

 

 

 

I need more…

I need more…I don’t know why..maybe tomorrow I’ll need less…don’t know…just don’t know..I’m confused because I don’t know how to manage this love…and my big problem is that I cannot be indifferent…