Visare.. (IX)

Visez de azi-noapte, incontinuu…visez ca zburam prin copaci…cred ca e asemanatoare senzatia ta din vis cu ce s-a intamplat in ultimele ore nu?

Visez ca frunzele sunt precum atingerile degetelor tale si vantul este sarutarea ta…tin ochii inchisi pentru ca vreau sa ma bucur de zbor, de rasuflarea ta din ceafa si de mainile ce ma poarta din copac in copac aproape ca si cand am fi ghidati de spirite straine de vointa noastra.

Nu mai exista „vreau” sau „nu vreau”..forte prea puternice ne poarta ca pe niste marionete, ne poarta pe taramuri noi sau mai degraba pe taramuri cunoscute dar la intensitati  nemaiintalnite. Descoperim lumini feerice pe care nu credeam ca le vom vedea vreodata, descoperim trairi pe care le citeam doar in carti si care, poate, nici nu credeam ca exista…doar speram…

De dimineata cand m-am trezit mi-am amintit ca imi spuneai odata ca fiecare om are sufletul lui pereche…unii nu se intalnesc niciodata si nu cunosc niciodata fericirea suprema…se pare, insa, ca noi am fost mai norocosi..

Ipocrizia cea de toate zilele!

Am revenit dupa o pauza destul de lunga in care am si fost plecata, dar m-am gandit la diverse in acest timp si bineinteles k nu putea sa iasa nimic bun..astfel ca am revenit tot cu gandul la critica:)

Din titlu puteti sa anticipati ca subiectul de azi este ipocrizia celor din jur. Sunt zile in care acest lucru ma izbeste si ma frapeaza..noroc ca exista uitarea care ma lasa sa scap din lanturile amintirii k ipocrizia e printre noi. Cu toate astea nu pot sa observ ca si acei oameni care se dau „curati” din punct de vedere moral, sau cei care afirma despre ei insisi ca sunt dumnezei in ale curateniei sufletesti, sau cei care tin predici altora, sau poate doar cei care sustin ca pentru ei moralitatea este foarte importanta si este o linie dupa care se ghideaza in viata..chiar si acesti oameni sau poate mai ales acesti oameni sunt cei care una zic si alta fac, sau care in fata te pupa si in spate te scuipa.

Pentru mine asta este miselism, lasitate si este cuprins in ceea ce putem numi cu titlu generic „mizerie umana”…offf..cu cat par oamenii mai curati, cu atat sunt mai scufundati in haznaua cu cacat. Cu cat sunt mai predicativi cu atat sunt mai misei, cu cat e mai mare prestigiul exterior cu atat e mai putred in interior.

Si stau si ma gandesc daca nici de la acesti oameni, modele pentru unii, nu putem sa ne asteptam la ceva adevarat, curat, profund poate „supra omenesc”(si aici ma refer la ceva deasupra oamenilor) atunci ce sa mai ceri omului de rand sa stie si sa cunoasca, ce sa mai ceri tinerilor sa creasca sanatos, cu principii sanatoase, cu planuri de viitor sanatoase, cand tu Domnule Model nu esti decat o carcasa cu care pacalesti cititorul, privitorul etc. sau poate chiar pe cei de langa tine? Cum sa mai crestem cu totii cand nu avem un cer catre care sa ne indreptam, cand nu avem un soare care sa ne dea posibilitatea de a crea clorofila?

Va pup!