„Arta” de a fi manelar!

Aseara citeam ceva cu politica…politica in teorie, nu mizeria din realitate..ma rog. Fiind cald,  aveam geamul crapat pentru o minima aerisire..si cum eram eu concentrata pentru a intelege mai bine tainele politicii aud din strada ceva „minunat” si zicea ceva de genu cu „te iubesc fara tine nu traiesc, femeia mea, mi-e dor de tine, banii mei, mi-e dor de ei” etc.:))

Ma trezesc din visul cititor, ma ridic, ma indrept spre geam, dau perdeaua la o parte si vad niste cocalari cu BMW, care deschisesera usile larg si muzica, daca se poate numi muzica, tare pentru „ca sa auda tot poporu'”. Norocul meu a fost ca am inchis geamul si fiind bine etansat nu se mai auzea, dar oricum… Precizez ca locuiesc in centrul orasului, deci nu era undeva la periferie…

Si acum, sa vedem cum gandeste un manelar cocalar:

” A fost odata un cocalar, care prin metode numai de el stiute, probabil murind de foame si etc, si-a cumparat o masina scumpa, Audi, Bmw, Mercedes, s.a…si a inceput sa se plimbe de la el de acasa pana in centru, cu masina, numai acest traseu k de unde bani de benzina. S-a parcat pe principala si a dat drumul la muzica. In mintea lui spera ca va face o bucurie imensa locuitorilor ahtiati dupa ceva manelăreală, la fel si locuitorilor care vietuiesc in blocurile invecinate. Si puse el o melodie melodioasa, de la Guta, Salam, sau alte feluri d’astea de mezeluri si impreuna cu pitzi a lui  stateau pe banca pentru a asculta arta din difuzoarele date la maximum. Spre miezul noptii, se ridicara de pe banca si pornira spre casa, ca doar bateria de la masina nu tine la infinit si ca sa nu se faca de rahat turcesc, au plecat fericiti inainte de golirea totala a bateriei, probabail si ea manelistă.”

Za end!! Poate va urma…nu se stie…:))

UPDATE!!! Iata si niste poze minunate:

Va pup!!