Intotdeauna mi-a placut sa privesc cerul…imi place in special cerul senin, insa si cand norii ţopaie ca niste mielusei pe’un deal, imi place sa-mi imaginez lucruri frumoase. Sa intru intr-o lume de poveste, in care nimeni nu ma cearta, in care nimeni nu e deranjat de nimic, in care toti sunt multumiti si e vara mereu:)
Cerul este un ocean de bunatate in care poti sa inoti si daca nu stii cum, in care te lasi purtat de val si uiti ca e posibil sa te ineci, in care apa este mereu calda si te binecuvanteaza cu puritatea ei.
Cerul ma face sa ma simt bine, la fel cum poate sa ma necajeasa, poate sa ma faca sa uit, la fel cum imi poate aminti, poate sa ma faca sa iubesc, la fel cum ma poate face sa urasc, poate sa ma fascineze si poate sa ma lase indiferenta.
Cerul este o carte plina de mistere, la care te uiti, o rasfoiesti, o citesti din scoarta’n scoarta si tot nu reusesti sa-i afli toate secretele. Atunci cand crezi ca stii tot, cerul poate sa-ti arate ca nu stii nimic.
Cerul este un adapost pentru noi, e ca un glob care ne protejeaza si nu ne lasa prada rautatilor care ne inconjoara, este cel care le ofera spatiu pasarilor pentru a zbura, e cel care s-a sacrificat si sta acolo sus numai pentru noi. E un paznic neobosit al unei lumi in general pline de rautate, sigurul uneori, care reuseste sa mentina balanta echilibrata. Este Zeul catre care privim atunci cand ne simtim rau si care ne ofera alinare, e cel pe care fiecare dintre noi il priveste cel putin o data pe zi.
Hai sa iubim cerul, pentru ca si el ne iubeste pe noi, si sa-l ocrotim pentru ca numai asa poate si el sa ne ocroteasca pe noi!
Va pup!!
CrissDinu's Blog 