Visare (VII)

In ultima vreme tot dorm..si dormind visez..din toate am ales un vis cu demoni…

Se facea, exact ca in viata reala, ca intr-o situatie ce functioneaza asa cum trebuie, chiar neasteptat de bine, sa intervina demoni care sa strice tot, sa strecoare indoieli, sa zgarie oglinzi care sa nu mai reflecte corect realitatea..

Eram in zbor…asa cum visezi tu adesea, zburam amandoi si zburam bine..simteam ca desi suntem doi…e un singur zbor..asa de puternica era legatura… Si cand ne era zborul mai frumos un demon a venit sa ne intepe..si noi, nevazand demonul, am crezut ca ne intepam unul pe altul..si zborul a inceput sa-si piarda din coregrafie, a inceput sa ne faca sa ne clatinam si sa coboram spre pamant separat. Apoi a venit un demon si mai rau..demonul mandriei..cel care nu numai ca ne-a zdruncinat si mai tare, dar a lasat si urme in oglinda.

Am incercat sa zburam iar, dar nici macar pe picioare nu ne mai puteam  tine…am incercat sa uitam facand altceva, dar incercarea de a uita durea si mai tare, am incercat sa vorbim, dar cuvintele erau dure, erau reci si nici nu semanau cu cuvintele noastre..erau de fapt alti demoni care nu faceau decat sa ne doara..

Apoi demonii au mai obosit..si incet, incet noi am iesit la suprafata..cuvintele erau ale noastre, gesturile erau ale noastre..filmul era in sfarsit color..ne vedeam si ne auzeam..si am inceput sa zburam..la inceput nu era coregrafia perfecta, dar usor, usor ne inaltam cat mai sus si mai sus si zborul era unul singur, desi eram doi…

Dupa ce am aterizat, am observat ca in sfarsit putem merge, putem zambi, putem vorbi..suntem in sfarsit noi…cu toate astea zgarietura de pe oglinda inca este..si ma doare…vreau sa ma iubesti mai mult ca sa treaca..:)

Anunțuri

Visare..(V)

Stii…am descoperit frumusetea diminetii…

Dupa o noapte de vise, vine dimineata de visuri sau vis…De ceva timp cand ma gandesc la tine, ma duc cu gandul la dimineata…si nu deschid ochii cateva ore dupa ce ma trezesc..si nici tu..Oare pentru ca ni se pare un vis si ne e frica sa nu ne trezim?:) Dar sa-ti spun cum visez noaptea la diminetile impreuna.

„…rasare soarele printre obloanele din geam dis- de- dimineata si razele se revarsa pe cartile din biblioteca…incet, incet incepe dansul nostru..un vals sa fie oare sau un tango mai pasional?:)

…si mirose a tine, miroase a noi, miroase a cald, miroase a dragoste..si vad spatele tau si ma tenteaza sa-l musc..si-l musc si te doare si ma doare si imi pare rau, dar nu ma pot abtine…si ma intorc si eu cu spatele la tine ca sa te poti revansa si sa ma pupi in zulufii din ceafa, sa te alinti in vis..

…si ne iubim cu pasiune si cu ochii inchisi, pentru ca visam..nu traim in realitate, ci visam..si ca si cum n-ar fi de ajuns ca visam in acelasi timp, visam si acelasi lucru. Uitam care-i care..cine e eu si cine e tu..de fapt cred ca amandoi realizam ca nu mai e un eu si un tu..suntem noi:)”

…si acum zi-mi tu..zi-mi intr-o fraza cum e dimineata impreuna:)

 

Visare.. (III)

Iar „ne-am” visat aseara..eram amandoi, dar de fapt eram doar unul, respiram in acelasi moment, ne miscam simultan ca intr-o oglinda… totul era plin de iubire, fiecare gest, fiecare respiratie, fiecare privire…Orice atingere ne electriza, orice cuvant se transforma intr-un fior…

Dorul este prezent chiar si atunci cand suntem impreuna..cred ca asta e supremul..sa-ti fie dor de cineva cu care esti acum doar pentru ca stii ca peste ceva timp nu vei mai fi impreuna cu el..Dorul acesta nu trece niciodata, este mereu prezent – cand doare, cand creeaza placere – ..stim amandoi, insa, ca lipsa lui ar deveni un chin…

Din cand in cand pe drumul nostru cu sens unic, descoperim adevaratii noi…sapam adanc in sufletul fiecaruia si descoperim comori care n-au mai fost descoperite si care ne dau puterea de a merge mai departe atunci cand apare un obstacol… Tu ma atingi cu o raza din soarele tau, eu te alint cu o raza din soarele meu si uite asa ne luminam calea unul altuia…

Fericirea isi arata alte fete, pasiunea isi schimba intelesul, frumusetea primeste alte interpretari…totul ia alte intorsaturi si nimic nu mai seamana cu ceea ce cunosteam noi. Ce e cel mai important este ca ne descoperim pe noi, descoperindu-ne unul pe celalalt…eu ma transform in tu si invers si in sfarsit „NOI” capata alta valoare..acea valoare veritabila si profunda:)

Poveste pentru doi..

Ador sa ma trezesc dimineata imbracata in parfumul tau…sa ma trezesc, dar sa nu deschid ochii, ca sa-mi pot imagina ca esti langa mine si fizic si nu doar ca am petrecut noaptea unul in gandul celuilalat..

Dorul e groaznic…e mistuitor, e ca un foc imens ce nu ma lasa sa respir, dar care in acelasi timp imi da aerul pentru a merge mai departe..sau poate este doar gandul ca ne vom revedea care imi da puterea sa continuu…

E durerea combinata cu placerea…sunt ore in sir petrecute impreuna dar care trec ca secundele..si zile in care nu ne vedem care trec ca anii…sunt momente de care nu ma mai satur si care as dori sa dureze la nesfarsit..simt ca te cunosc de-o viata, chiar daca sunt atatea pe care nu le stim unul despre celalalt..poate ca sunt „de vina” siguranta si increderea pe care ne-o oferim…poate dragostea e „vinovata”..

Tot ce conteaza e ca existam si ne avem unul pe celalalt…