Romania vazuta prin ochii unui tablou!

In Romania, land of choice, nu poti cumpara ceva dintr-un magazin oarecare, pentru ca risti sa fie un lucru defect, ca sa nu zic fara logica, deci de rahat. 😀

Azi e ziua maica-mii si m-am gandit sa-i cumpar un tablou pe care il vazusem la un magazin zilele trecute. Ma duc la magazin,ii zic vanzatoarei sa-l impacheteze, il platesc , il completez cu un buchet de flori si ma duc mandra sa-i duc cadoul mamicii mele:D. Ajung acasa si surpriza maxima apare cand incercam sa agatam tabloul pe perete si descoperim ca nu avea agatatoare, deci era pur si simplu un tablou care nu avea nimic de care sa-l agati…si dupa toate astea era si putin ciobit intr-un colt…nu foarte vizibil dar oricum…

Si enervata ma transportez inapoi la magazinul care era cam la 200 m de blocul meu, sa cer un alt tablou, pentru ca acela era incomplet. si ajung la magazin si intreb daca celelalte tablouri au agatatoare…si culmea..n-aveau, si nu numai asta, dar vanzatoarea „draguta” imi zice si ca nu il pot returna pentru ca e ciobit, si zic „poi asa l-am luat” si ea cica „nu e asa..ca doar eu l-am impachetat si nu avea nimic”…Va dati seama, in aia 200 de m dadeam cu el de toti peretii:-l Acum, recunosc ca a fost si vina mea ca nu l-am verificat, dar sincera sa fiu nu ma pot obisnui cu tara asta care nu stie sa-si rasplateasca si sa-si aprecieze clientii:-l X(

Ma rog, pana la urma , m-am intors acasa cu cadoul si am stat o vreme sa gasesc o modalitate de agatare a tabloului:D…am reusit si acuma sta dragutz pe perete:D:)

Concluzia este ca sa verificati cu atentie lucrurile pe care le cumparati, pentru ca nu se stie niciodata de ce tip de vanzatoare dai!

Va pup!!

Anunțuri

Prietenia, un lucru dificil…

Aud in juru-mi tot felul de expresii despre prietenie, despre cum ar trebui sa fie prietenii, despre ce ar fi bine sa faca ei..etc

Vad oamenii care „nu cred in prietenie” , care „n-au prieteni adevarati” si ma rog, toate cliseele astea referitoare la friendship…si stau si analizez si zic asa : da’ tu, tu care vorbesti, tu care gandesti ca n-ai prietenii, ca e greu sa gasesti prieteni adevarati etc, da tu, tu faci tot ce trebuie pentru a fi un prieten bun, tu esti la randul tau un prieten bun? Adica tu iti suni prietenii? Ii intrebi ce mai fac cand nu i-ai mai vazut de mult? Ii asculti cand au nevoie de tine? Ii inviti in oras? Sau astepti doar ca ei sa faca aceste lucruri?

Eu recunosc ca nu am prieteni foarte multi si din cauza mea, pentru ca nu ii caut…sau mai bine zis ii caut si daca nu vad si din partea lor o cat de mica dorinta de a continua „povestea” renunt, recunosc si imi pare rau ca unele relatii s-au stricat, dar nu-mi sta in fire sa stresez persoane care nu doresc atentia mea. Dar macar..nu ma ofensez atata!

Prietenia este intradevar un lucru exceptional,dar doar atunci cand e sincerisima si nu ascunde nimic, doar atnci cand e un ajutor si nu o minciuna, doar atunci cand fondul e baza si nu forma.

Prietenii mei sunt importanti pentru mine si le acord din timpul meu cat pot de mult…ii iubesc sincer si nu i-as trada niciodata si fac tot posibilul sa nu racim relatiile…stiu sa ascult la fel cum stiu sa si vorbesc, si pot sa tin secretele cele mai ascunse fara a scapa un cuvant, dar ce e cel mai important..ii ajut atunci cand au nevoie de ajutorul meu:):D

Voi va considerati adevarati prieteni?

Va pup!!