Visare..(V)

Stii…am descoperit frumusetea diminetii…

Dupa o noapte de vise, vine dimineata de visuri sau vis…De ceva timp cand ma gandesc la tine, ma duc cu gandul la dimineata…si nu deschid ochii cateva ore dupa ce ma trezesc..si nici tu..Oare pentru ca ni se pare un vis si ne e frica sa nu ne trezim?:) Dar sa-ti spun cum visez noaptea la diminetile impreuna.

„…rasare soarele printre obloanele din geam dis- de- dimineata si razele se revarsa pe cartile din biblioteca…incet, incet incepe dansul nostru..un vals sa fie oare sau un tango mai pasional?:)

…si mirose a tine, miroase a noi, miroase a cald, miroase a dragoste..si vad spatele tau si ma tenteaza sa-l musc..si-l musc si te doare si ma doare si imi pare rau, dar nu ma pot abtine…si ma intorc si eu cu spatele la tine ca sa te poti revansa si sa ma pupi in zulufii din ceafa, sa te alinti in vis..

…si ne iubim cu pasiune si cu ochii inchisi, pentru ca visam..nu traim in realitate, ci visam..si ca si cum n-ar fi de ajuns ca visam in acelasi timp, visam si acelasi lucru. Uitam care-i care..cine e eu si cine e tu..de fapt cred ca amandoi realizam ca nu mai e un eu si un tu..suntem noi:)”

…si acum zi-mi tu..zi-mi intr-o fraza cum e dimineata impreuna:)

 

Reclame

2 gânduri despre „Visare..(V)

  1. Pot sa spun eu fraza aia??:))…. In general nu stiu de ce dar tot ceea ce ai spus tu parca imi iese mie pe gura… sunt exact gindurile mele! Eu as adauga doar ca e minunat cind din somn vine un val de parfum din parul tau si din pielea spatelui. Caut acea alunita de pe omoplatul sting, vreau sa o sarut… apoi parca ma mai trezesc. Astept cu nerabdare sa vad cum pui delicat mina pe cearsaf si ma privesti parca cu coada ochiului, moale, si te dizolvi usor in bratele mele. Apoi incepe dansul unui nou somn! E mai puternic decit orice realitate – da, acele clipe nu sunt reale, sunt mai mult decit realitatea – si nu sunt nici vis, nici visare, nici somn fara vise! Este doar un dans extatic! Iti aduci aminte cum ne miram ca nu putem sa ne apropiem mai mult decit orice apropiere imaginabila – si, Doamne, numai noi stim cit de aproape suntem in clipele acelea!? Suntem exact ca in acea „functie matematica” in care „se tinde la infinit” – adica suntem uniti dar ramine un mic rest, destul de infinit pentru a ne obliga sa mergem mereu mai departe!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s