Visare.. (IX)

Visez de azi-noapte, incontinuu…visez ca zburam prin copaci…cred ca e asemanatoare senzatia ta din vis cu ce s-a intamplat in ultimele ore nu?

Visez ca frunzele sunt precum atingerile degetelor tale si vantul este sarutarea ta…tin ochii inchisi pentru ca vreau sa ma bucur de zbor, de rasuflarea ta din ceafa si de mainile ce ma poarta din copac in copac aproape ca si cand am fi ghidati de spirite straine de vointa noastra.

Nu mai exista „vreau” sau „nu vreau”..forte prea puternice ne poarta ca pe niste marionete, ne poarta pe taramuri noi sau mai degraba pe taramuri cunoscute dar la intensitati  nemaiintalnite. Descoperim lumini feerice pe care nu credeam ca le vom vedea vreodata, descoperim trairi pe care le citeam doar in carti si care, poate, nici nu credeam ca exista…doar speram…

De dimineata cand m-am trezit mi-am amintit ca imi spuneai odata ca fiecare om are sufletul lui pereche…unii nu se intalnesc niciodata si nu cunosc niciodata fericirea suprema…se pare, insa, ca noi am fost mai norocosi..

Visare.. (VI)

Stii, m-ai intrebat de dimineata un lucru care nu m-am gandit niciodata ca o sa ma bucure..era, pana la tine, un lucru prea banal ca sa fie ceva special…si ti-am raspuns ca „nu stiu”…iti amintesti despre ce vorbesc?…raspunsul era, de fapt, DA..vreau”. Nici macar nu stiu de ce ti-am raspuns ca „nu stiu”…probabil ca reminiscentele dorintelor din trecut isi mai fac inca simtita prezenta si probabil ca inca ma mai mint cu niste lucruri care „pana la tine erau banale”.

Dar nu asta vroiam sa-ti spun..vroiam sa-ti povestesc un vis ;)…Eram noi, sau doar eu, sau doar tu..nu pot face niciodata diferenta…era spre dimineata si ploua tare, dar tare rau…se auzeau durerile naturii afara si faceam dragoste, jumatate din noi dormea, cealalata jumatate jinduia dupa dragoste, acea dragoste care pare sa nu ne mai ajunga, care pare sa ceara mai mult, care ne arata zilnic ca nu se va mistui niciodata..e imposibil sa se termine..e ilogic, e imoral, e antiuman sa se termine..

Apoi am adormit de tot..inca mai ploua si mana ta imi acoperea urechile ca sa nu mai aud ploaia care batea in geamuri, era ceva feeric, plutea ceva in aer, mirosea a ploaie, ba era cald, ba era frig,,ba te vroiam aproape, ba departe..visam, ma strangeai in brate, simteam deja ca ma cuibaresc in pielea ta, ca ma fac mica si mai mica in bratele tale si ca aproape nu mai exist..m-am pierdut in tine…

 

 

 

Visare..(V)

Stii…am descoperit frumusetea diminetii…

Dupa o noapte de vise, vine dimineata de visuri sau vis…De ceva timp cand ma gandesc la tine, ma duc cu gandul la dimineata…si nu deschid ochii cateva ore dupa ce ma trezesc..si nici tu..Oare pentru ca ni se pare un vis si ne e frica sa nu ne trezim?:) Dar sa-ti spun cum visez noaptea la diminetile impreuna.

„…rasare soarele printre obloanele din geam dis- de- dimineata si razele se revarsa pe cartile din biblioteca…incet, incet incepe dansul nostru..un vals sa fie oare sau un tango mai pasional?:)

…si mirose a tine, miroase a noi, miroase a cald, miroase a dragoste..si vad spatele tau si ma tenteaza sa-l musc..si-l musc si te doare si ma doare si imi pare rau, dar nu ma pot abtine…si ma intorc si eu cu spatele la tine ca sa te poti revansa si sa ma pupi in zulufii din ceafa, sa te alinti in vis..

…si ne iubim cu pasiune si cu ochii inchisi, pentru ca visam..nu traim in realitate, ci visam..si ca si cum n-ar fi de ajuns ca visam in acelasi timp, visam si acelasi lucru. Uitam care-i care..cine e eu si cine e tu..de fapt cred ca amandoi realizam ca nu mai e un eu si un tu..suntem noi:)”

…si acum zi-mi tu..zi-mi intr-o fraza cum e dimineata impreuna:)

 

Visare.. (IV)

Citind ce mi-ai spus mi-am adus aminte sa scriu…si sa visez…

Tu esti eu si eu sunt tu..avem parte de bucurii duble, dar si de dureri duble. Cum iti ziceam si alte dati, sufocarea a luat locul respiratiei usore de cand ne iubim, tocmai pentru ca atat iubirile cat si durerile sunt de neimaginat..au o forta nebanuita si un impact care ne cutremura de fiecare data..

O iubire atat de mare incat ne ineaca precum valurile marii involburate, dar frumusetea acestui lucru este ca reusim mereu sa ne salvam..si mai de fiecare data ne salvam impreuna..tu esti salvarea mea…la fel cum esti durerea cea mai apriga…ma poti ingropa sau ma poti ridica…

…si visul asta sper sa nu se termine niciodata..:X

Dependenta de miros..

„Cea mai atragatoare trasatura a partenerului este una invizibila. Se spune ca suntem atrasi de indivizi al caror sistem imunitar difera de al nostru. Acesta constituie un avantaj evolutiv pentru copiii nostri. Combinarea unor seturi de gene imunitare diferite produce copii cu imunitate mai diversificata, ceea ce inseamna ca acestia vin pe lume dotati cu un arsenal mult mai amplu de lupta impotriva bolilor. Cea mai simpla metoda de testare a sistemului imunitar al partenerului nostru este sa-l mirosim.”

…si acum am aflat si din punct de vedere stiintific de ce imi place mirosul tau, de ce acesta dependenta ca de aer, de ce aceasta dorinta permanenta de a simti mireasma trupului tau.

Si acum sa ne facem ca ploua:P:))


Visare.. (III)

Iar „ne-am” visat aseara..eram amandoi, dar de fapt eram doar unul, respiram in acelasi moment, ne miscam simultan ca intr-o oglinda… totul era plin de iubire, fiecare gest, fiecare respiratie, fiecare privire…Orice atingere ne electriza, orice cuvant se transforma intr-un fior…

Dorul este prezent chiar si atunci cand suntem impreuna..cred ca asta e supremul..sa-ti fie dor de cineva cu care esti acum doar pentru ca stii ca peste ceva timp nu vei mai fi impreuna cu el..Dorul acesta nu trece niciodata, este mereu prezent – cand doare, cand creeaza placere – ..stim amandoi, insa, ca lipsa lui ar deveni un chin…

Din cand in cand pe drumul nostru cu sens unic, descoperim adevaratii noi…sapam adanc in sufletul fiecaruia si descoperim comori care n-au mai fost descoperite si care ne dau puterea de a merge mai departe atunci cand apare un obstacol… Tu ma atingi cu o raza din soarele tau, eu te alint cu o raza din soarele meu si uite asa ne luminam calea unul altuia…

Fericirea isi arata alte fete, pasiunea isi schimba intelesul, frumusetea primeste alte interpretari…totul ia alte intorsaturi si nimic nu mai seamana cu ceea ce cunosteam noi. Ce e cel mai important este ca ne descoperim pe noi, descoperindu-ne unul pe celalalt…eu ma transform in tu si invers si in sfarsit „NOI” capata alta valoare..acea valoare veritabila si profunda:)

Dragoste = fapte

Stiu ca toata lumea stie acest lucru..si e normal sa fie asa, doar ca nu e nimic rau in a reaminti lucruri care nu pot decat sa ajute 🙂

Am avut parte de multe declaratii de dragoste, dar cu greu am descoperit iubirea celuilalt si in fapte, asta pentru ca e mult mai simplu sa zici decat sa faci..De ce ma refer la un astfel de subiect? Pentru ca de cele mai multe ori, oamenii inteleg prin fapte doar a aduce o floare, un martisor, a trimite un mesaj dragut in momente neasteptate..intr-adevar astea sunt foarte importante, dar iubirea profunda nu se rezuma la aceste lucruri.

Din punctul meu de vedere a arata ca iubesti inseamna sa te preocupi de celalalt, sa fii atent sa-i fie bine, sa il asculti si sa pui in aplicare sfaturile pe care ti le da, tocmai pentru ca de obicei sfaturile sunt pentru binele tau, sa-i dai sfaturi atunci cand are nevoie, sa respecti atunci cand face ceva pentru tine, sa pretuiesti ceea ce face pentru tine si multe altele..

E greu sa iubesti si e si mai greu sa-l faci pe celalalt sa stie ca-l iubesti.. 🙂