Visare… (II)

Iar am avut un vis… este..magie?

„…eram tot noi doi si traiam sentimente de dor..la cea mai inalta intensitate..fiecare in coltul sau de lume.. La un moment dat dorurile noastre s-au intalnit si s-au unit..si s-a nascut un dor imens care a acoperit intreaga lume ca un nor cumulonimbus care genereaza averse cu tunete si fulgere..asa e si iubirea noastra..plina de pasiune si racoritoare ca o ploaie de vara…

Dupa intalnirea dorurilor noastre, ne-am intalnit si noi…si ciocnirea a fost..violenta..au fost vuiete, zgarieturi si muscaturi..am fi facut orice sa-l simtim pe celalalt aproape..ne-am fi dizolvat unul in celalalt daca s-ar fi putut…

Dupa un timp, credeam amandoi ca se va termina furtuna…era ceva firesc sa se termine, cu toate acestea nu s-a terminat nici macar cand ne-am despartit…acum dorurile noastre stau sa se intalneasca iar… si noi asteptam sa ne revedem…”

 

4 gânduri despre „Visare… (II)

  1. ehh, unde sunt vremurile cand visam si eu asa si visul devenea realitate….aku trebuie sa stept o saptamana intreaga sa se intample…departarea, nu alte motive… :P…visare placuta in continuare! :*

  2. intre noi daca s-ar produce o intalnire spontana, ce fel de nori s-ar produce? iti zic eu: cirrocumulus. Ei sunt responsabili cu furtunile inimii, te pup Ciutaco 🙂

Lasă un răspuns către sillcioroba Anulează răspunsul