Cronica de film – Sherlock Holmes A game of shadows

Noua peliculă din seria Sherlock Holmes în regia lui Guy Ritchie a fost lansată pe data de 23 decembrie 2011. Actorii principali îi înfăţişează pe Robert Downey JR în rolul detectivului SH, pe Jude Law în rolul doctorului John Watson şi pe Noomi Rapace dându-i viaţă ţigăncii Simza.

Povestea se desfăşoară în anul 1891 şi îl are ca personaj principal pe detectivul britanic Sherlock Holmes. Acesta împreună cu prietenul şi partenerul său Dr. Watson trebuie să-l înfrunte şi să-l învingă pe diabolicul profesor James Moriarty, „un Napoleon al crimei” după cum îl numeşte chiar celebrul său creator Arthur Conan Doyle. Moriarty îşi va face un scop din izbucnirea unui război mondial în care el să fie cel mai important producator  de arme şi muniţie.

Trebuie precizat că de acestă dată, personajul secundar John Watson este un partener activ al lui Holmes, fiind elementul-cheie în mai multe secvenţe din film. De fapt, doctorul Watson este cel care îi salvează viaţa personajului principal şi datorită lui, acesta din urmă reuşeşte să-l învingă pe Moriarty.

Filmul te duce cu gândul la perioada victoriană, o perioadă de prosperitate economică şi intelectuală în istoria Angliei,  iar acest lucru este ilustrat de ţinutele specifice acelei epoci, precum şi de reuşitele intelectuale ale profesorului Moriarty care are un renume important în cercul aristocratic din care face parte. De asemenea, atmosfera peliculei este una de conspiraţie, străduţele înguste pe care se desfăşoară acţiunea îţi lasă impresia că se poate întâmpla orice şi că fiecare colţ de stradă ascunde un pericol.

Izul filmului istoric se combină cu cel al filmului de acţiune, însă toate acestea contrastează cu efectele speciale, de la explozii spectaculoase la lunetişti care ţintesc cu precizia secolului XX, specifice mai degrabă unui James Bond contemporan decât unui detectiv britanic arhaic.

Regizorul Guy Ritchie reuşeşte să ne impresioneze cu bine-cunoscutul montaj alert pe care îl foloseşte des în filmele sale, dar şi prin combinaţiile de imagini filmate în timp real cu cele filmate în slow-motion, precum şi prin prim-planuri şi ieşiri bruşte în planuri generale.
Scopul folosirii tuturor acestor efecte? Oferirea de experienţe întregi despre cum este să fi împuşcat în cap, de la zgomotul de glonţ care parcurge ţeava pistolului până în momentul în care glonţul trece foarte aproape de personaje.

În ceea ce priveşte criticile, filmul poate fi considerat obositor de privitorii neiniţiaţi cu montajul hiper-alert specific regizorului. De asemenea, un alt lucru care îngreunează urmărirea acţiunii este transpunerea cinematografică a „revelaţiilor” lui Holmes, acesta fiind cunoscut pentru deducţiile sale logice bazate pe un acut simţ al observării detaliilor. Din fericire, acest aspect se estompeză pe măsură ce povestea se rotunjeşte şi spectatorii prind firul acţiunii. Vizionare placută!!

Va pup!!