Infernul suntem noi!

Este o zi veritabila de vara…arsita face ca pamantul sa sufere sub presiunea razelor necrutatoare…pielea sfârâie precum creierii incinsi de alcool ai vreunui betiv care zace in soare, ziua la amiaza mare, iar aerul este ca in infern.

Poate ca trebuie sa ne obisnuim, infernul e aproape, de fapt infernul suntem chiar noi…fiecare dintre noi avem un foc ce ne arde si nu ne lasa sa traim in pace…Revenind la ziua calduroasa…strazile sunt moi, picioarele ti se scufunda incet daca indraznesti sa stationezi o clipa, iar soarele spune fiecaruia dintre noi ca el este seful. Plantele plang, le este rau…caldura le ingalbeneste precum hepatita ingalbeneste ochii bolnavului si nu le lasa sa respire precum astmul sufoca suferinzii iarna.

Oamenii care au indraznit sa iasa se sub adapostul protector al umbrei, se scurg pe strazi ca Timpul lui Dali si inainteaza greu, nestiind daca vor reusi sa parcurga itinerariul propus sau daca vor ramane pentru totdeauna intepeniti in asfalt ca intr-un nisip miscator.

va urma…

Reclame