Creatie…

Tatiana, terminand de facut bagajele, se apropie de fereastra pentru a culege ultimele clipe de relaxare. Dupa o vara plina de iubire, trebuie sa-si ia geamantanele si amintirile si sa se intoarca la casa ei din orasul agitat si la strazile mereu pline de oameni.

Incepuse sa viseze la el, la iubitul ei de-o vara, cand deodata Anna ciocani la usa, si-i aduse o cutie de bomboane…asa in semn de impacare. Dupa ce ezita o clipa, o invita in camera ei si scoase o sticla de coniac, pentru a inchina in cinstea prieteniei lor. Tot stand de vorba sticla se injumatati si fetele incepura sa-si aminteasca plimbarile lungi, prin ploaia calda, cand rafalele de vant le ridicau fustele si el, de dupa perdea le privea, razand, ca si cum ar fi luat parte la distractia lor aducatoare de guturai.

E tarziu si Anna se hotaraste sa o lase pe Tatiana sa se odihneasca, stiind ca maine o asteapta un drum lung.

Noaptea se asternuse peste intreg satul si luna isi oglindea razele in paraul care susura la geamul Tatianei. Deodata o pietricica sparse unul dintre geamuri si Tatiana se trezi speriata. Auzea pasii grei ai unui barbat si incepuse sa-i fie frica. Tasni spre usa  sa o incuie si se intreba cine putuse sa intre in casa fara sa fie auzit de nimeni.

Pasii grei se oprira in fata camerei, cand deodata auzi o soapta ce venea de la misteriosul barbat. Isi dadu seama ca era el, el cel de care maine trebuia sa se desparta, el cel care o iubise o vara intreaga; se grabi sa deschida si cand il vazu, inima i se umplu de iubire.

Afara se innorase, iar cerul jos adusese averse care pareau ca vor smulge acoperisul, insa sufletele lor erau senine si trupurile goale. In lumina alba a fulgerelor, trupul ei micut parea inca si mai mic, iar in dansul iubirii cei doi se contopeau ca intr-un tango pasional. El era apa si ea pamantul, nu puteau exista unul fara celalalt si traiau ultima noapte impreuna ca si cum ar fi simtit ca maine mor.

Clipele treceau insesizabil, cand pe fereastra Tatiana vazu ca incepuse a se lumina. Calendarul o presa sa plece, el o ruga sa ramana… isi aminti ca uitase sa-si ia ramas bun de  la maicutele de la manastire, care o ajutasera sa-si pastreze sufletul curat si plecarea era din ce in ce mai grea.

Tatiana se uita la el cum dormea, insa vazu ca era trecut de orele sapte si isi dadu seama ca el trebuia sa plece…il trezi…ii explica.. se sarutara patimas si se facu nevazut pe geamul ce dadea spre padure.

Ea statea in fata foii albe si a creionului si ar fi vrut sa scrie ceva, dar nu stia ce…

Reclame